Iubirea sau Corinteni 13

 

Literatura universală pune în scenă numeroase scene amoroase, dar subiectul ales nu poate fi trăit în cărți. Tristan și Isolda începe ca o odisee a adulterului; Anna Karenina își lasă familia pentru Vronski sau Candid cutreieră tot globul în căutarea Cunigundei. Toți fac sacrificii infernale. Vom intra în subiect.

Pe oricine întrebi iți va spune că iubirea e totul, fără iubire nu suntem nimic, cei mai invățați citează din Corinteni 13.  Sunt de părere că există un preconcept în acest termen fabulos, un soi de idolatrie ieftină dar nefiltrată de simțământ subiectiv; toți discută despre asta telenovelistic. Opinez că tema este prea serioasă ca să o lăsăm la nivelul de Acasă Tv sau la nivel de taclale. Iubirea nu trebuie să devină o monedă de schimb conversațională ca în filmele de la Hollywood, unde „I love you” este un fel de „Salut, sunt Ion” și de aceea  propun să extragem din acest termen ceea ce este esențial, tocmai pentru a recupera prestigiul și gravitatea sa, voi încerca să evit maldărul de banalități care se strange in jurul termenului de câte ori este invocat.dragoste

Iubirea dă acces oricărui om la un univers la care nu ar aspira în mod normal, de existența căruia nu are habar și poate visa fără limite. Mitică între două pahare de țuică și o indrăgosteală devine Platon.

Cred că o greșeală teribilă este să iubești asemenea unei matrițe, unui tonomat care oferă iar și iar același lucru fără a-l individualiza pe cel din față, fără a ține de cont de precedent și de erorile lui. Dacă ai dat greș cu un stil de abordare poate e cazul să reflectezi.

În opinia mea, iubirea demnă de respect este iubirea străbătută de timp, cea a longevității, a cearșafurilor mototolite și a toleranței moderate; cea opusă lui Romeo și Julieta și mai degrabă de genul conul Leonida și Efimița; a celor care au invățat să-l tempereze pe Cronos, care nu mai au neapărat pasiune dar sunt așezați. Răbdarea, toleranța și umorul pot înfrumuseța o relație indiferent de condiții.

De ce este atât de greu când se întâlnesc două personalități distincte, cu ritmurile lor de viață, două personaje închise în egoismul lor generic care trebuie brusc sa funcționeze, cu ajustări și eforturi? Tocmai aceste eforturi erodează armonia dintr-un cuplu, iar situatia poate deveni dificilă când entitățile sunt blocate în persoana proprie; deci de la început terenul este minat și numai iscusința poate evita pericolele nevăzute.201131092557_WhiteRoseCrossBlood

Cea mai indezirabilă formă de iubire găsesc a fi cea în care doi oameni nu se mai pot suporta chimic, devin alergici unul la celălalt și ajung să se urască. Aici apare o linie fină, un oximoron iubire-ură iar exemplul care imi vine în minte este cel al lui Tolstoi și soția sa care uneori îl și bătea.

Pentru orice ființă vie sexuată, motorul pasiunii este sexualitatea. Materia primă a iubirii este sexul, iar aici ne asemănăm cu biologia pură, cu animalicul; pe măsura trecerii la om, apare erotismul care se definește ca împletirea sexului cu cultura și anume cu preludiul, cu tabuul, ritul. La acest nivel, partenerii sunt interșanjabili și abia în dragoste erosul capătă valențe de subiect individual și își trăiește unicitatea.

Pe scara sexualității, pasiunea este întărită de de cuvânt, de comunicare, de deschidere ce edifică spiritul amorului, de comentarii permanente, de cuvinte ce se rostesc pentru prima oară, prin simțiri unice, prin tăceri.

Nici sexul nu poate rămâne analfabet; asta nu înseamnă ca actorii trebuie să-și recite citate când sunt pe scenă dar subiectul iubirii trebuie să-și cultive mintea, simțămintele, logos-ul și clipa de tăcere pentru a ajunge dincolo de cauza primară a sexualității dar paradoxal, animalicul nu este anihilat. 

Concluzie

În concluzie voi insera câteva elemente biblice pentru a edifica sursa și componentele dragostei. Iisus Hristos îl face pe Petru conștient și responsabil de îndumnezeire și îi spune: „Mă iubești?” atunci „Slujește”. Asta înseamnă ca iubirea fără a sluji (la cel mai frumos mod) pe cel de lângă tine este formă fără fond; idee fără implementare.

În termeni omenești, dragostea condiționată și reacțională este vulgară, deci nu este dragoste; este probabil o formă de te simți bine și o iluzie care va dispărea la fel de repede cum va apărea.

Acest subiect va fi perfectibil peren.

Anunțuri

Un gând despre „Iubirea sau Corinteni 13

  1. (1) Iubirea dintre oameni nu este numai de tip romantic și erotic.

    (2) Iubirea de Dumnezeu conduce la înțelegerea rostului legilor Sale (iubirea este clarificatoare, în general).
    În consecință, a-L „sluji” pe Dumnezeu înseamnă armonizare cu funcționalitatea.
    (A respecta forța gravitațională nu este slăbiciune, ci o formă de înțelepciune, așadar de putere).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s