Minciuna

Ideea de minciună ne este trasminsă în literatura universală timpuriu, de către Iliada lui Homer. În cartea cu numarul IX, Ahile opinează: „Urăsc ca pe porțile morții pe cel care gândește una și spune alta”.

Încep prin a defini limbajul. Limbajul prin infrastructura sa, prezintă o configurație înșelătoare, indiferent de intențiile purtătorului de mesaj. Limbajul deghizează gândirea. De la camuflarea brutală a realității la reveria poetică, capacitatea limbajuală de a ascunde, dezinforma, exprima ambiguități se prezintă de neînlocuit pentru echilibrul conștiinței umane și pentru locul ființei în societate.Its-not-the-lie-that-bothers-me.-Its-the-insult-to-my-intelligence-that-I-find-offensive.

Ambiguitatea, polisemia, amfibolia, spargerea barierei logice, sofismele, capacitatea de a minți, constituie rărunchii geniului minții. Limba are un impuls către tăinuire și fictiv. Limbajul în sine permite persuasiunea deoarece, după cum am constatat până aici este „îmbibat” cu instrumentele persuasiunii.

Minciuna este privită ca fiind o denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva. Neadevăr, vicleșug, duplicitate, fariseism. (DEX)

Instanța comunicațională mincinoasă nu are chip; nimeni când minte nu se declară mincinos. Deși nu are chip, cu timpul se evidențiază prin anumiți destinatari. Este în armonie cu interesele de moment ale target-ului.

Mincinosul este extramoral pentru că este doar exclus și doar când devine dăunător. Minciuna este morală până la punctul în care dăunează. Tendința firească este NU de a fugi de înșelăciune cât de a se sustrage efectelor ei palpabile. Apare întrebarea: suportăm o minciună ce nu afectează dar reacționăm când ne atinge? lies-quote-quotes-text-Favim.com-584504

Pilonii pe care se bazează minciuna sunt:

  1. Prestigiul sursei
  2. Afirmația erudită fără probe
  3. Repetiția
  4. Influențarea mentală

Uneori, target-ul minciunii este chiar mincinosul. Prin minciună și neadevăr, acesta poate să înfrunte mai ușor realitatea și epoca în care trăiește.Omului îi place să fie mințit iar când nimeni nu o mai face se simte neimportant și devine supărat. Minciuna de sine se suprapune înclinației naturale de a respinge tot ceea ce comtravine echilibrului interior personal. Axiologic este o dovadă perversă că omul este nemulțumit social, psihologic este o strategie de inserție a individului în vasta rețea socială, însă cognitiv nu se opune atât de vehement adevărului ca falsitatea pură. Din contră, paradoxal, devine o formă de adevăr reciclat, în stare brută. Cadrul fictiv nu numai înlocuiește realitatea, dar o și preface.Lies-and-Truth

Fictivitatea minciunii se sprijină pe mutilările ce afectează mesajul: dramatizarea, remodelarea prejudecăților, deformarea semnificațiilor, augmentarea proporțiilor, supra-dezvoltarea detaliilor, conformarea, reciclarea emoțională, etc. De aceea parte intrinsecă este dispoziția auditoriului.  Împins către ghilotina minciunii, mincinosul își va apăra cu toate forțele discursul, însă primește un ajutor nesperat din partea societății: lipsa propensiunii către verificare.

Cele mai crude minciuni sunt spuse în tăcere. Un om poate sa stea fără a spune nimic și totuși să fie un prieten neloial sau un detestabil turnător.

Dușmanul minciunii este recunoașterea intențiilor și intenția confuză a celui care minte, iar ambele determină auditoriul să pună întrebări suplimentare și să formuleze conjecturi asupra intenționalității și sincerității.

Strategiile disuasive ale deconspirării flagelului sunt:

  1. Supravegherea acțuinilor suspectului
  2. Analiza de conținut
  3. Pătrunderea în sistemul proiectelor intime ale suspectului

Minciuna face parte din viața noastră fie ca recunoaștem fie că nu. Voit, nevoit, motivat sau nu, contextual sau visceral, toți mințin fără conotație peiorativă neapărat. Asta este structura umană. Însă motivația și proporția trebuiesc inexorabil ținute sub control, deoarece fictivul este nelimitat, dar gradul de acceptare al minciunii din partea celor mințiți sistematic este limitat. Și extrem de fin.

În loc de concluzie: Străjerii împotriva minciunii sunt convingerile ferme.

Anunțuri

2 gânduri despre „Minciuna

  1. La inceputuri cand in opinia omului modern stabunul nostru primitiv nu incepuse inca sa articuleze cuvinte cu ajutorul catora sa-si ascunda intentiile , ticluind minciuni care sa tina adevarul tintuit, posibilitatea de a arunca cu minciuni in stanga si in dreapta era limitatat de faptul ca ei stabunii nostri isi puteau vedea aura…. Cand erau maniosi batea catre rosu aprins , se albastrea in preajma celor dragi, nuantele de mov se imulteau cand inima batea cu intensitate iar albul se murdarea cand minciunile tulburau actiunile curente ….. Era greu sa minti .. Era foarte greu sa minti fara sa folosesti cuvintele .. Si asta doar pentru simplul fapt ca primitivii nostri strabuni erau mult mai aproape de sfinti confundanduse chiar cu EI…!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s