Inovația personală

Fiecare își dorește să facă parte dintr-un grup,să fie asociat cu cineva, cu ceva specific sau să aibă sentimentul de apartenență la o castă. Fără a realiza, individul este absorbit de grup, entitate, cultură sau societate; este posibil să se mai individualizeze? Este suficient de puternic incât să nu se lase amprentat? Individualizarea inseamnă o ruptură de castă sau chiar amprentarea castei?

„Tehnicile sinelui permit indivizilor să realizeze prin mijloace proprii sau cu ajutorul celorlalți o serie de operații asupra propriilor corpuri, gânduri, conduitei și felului de a fi, astfel încât să atingă ataraxia”.

Socialul, în sens popular apare în mentalitatea colectivă ca fiind ceva opresiv, care trebuie învins sau depășit. Sunt foarte puțini cei care reușesc acest lucru deoarece societatea este leagănul în care ne naștem și teoretic, în care suntem învățați să ne integrăm sub orice formă. Cu toții am auzit de oameni talentați care s-au „pierdut”. Din cauza enculturației? Din cauza lipsei tehnicilor psihologice de opoziție?  Găsesc relevante pentru stoparea acestui fenomen următoarele antidoturi: autocontrolul, autodirecționarea, autodidacția, cunoașterea de sine, curiozitatea, autonomia, dârzenia și dacă este nevoie, încăpățânarea pozitivă. Toate acestea trebuie însoțite de o învățare continuă. Ideea forță este să ajungem să fim noi înșine neținând cont de cultura conjuncturală, ci de adevăruri universale ubicuu aplicabile pentru rezultate remarcabile. Restul e doar poveste.

Este vorba de exteriorul care intră în interior. Partea cea mai periculoasă în acest proces este, când, vrăjit de anumite circumstanțe, participi fără să vrei la propria subjugare a sinelui prin falsa conștiință generată de apartenența la un grup pe care tu îl consideri potrivit (aici poate lua naștere o amplă discuție despre puterea de a percepe, voi reveni cu un articol dedicat acestui subiect) și interiorizarea unei „opresiuni” sociale prin izolare totală. Nenorocirea se produce când persoana ajunge să fie catalogată drept „normală” doar fiind într-o stare de falsă conștiință. Atunci oamenii de valoare se „pierd”.

Din păcate, „povestea” postmodernă creează teren fertil pentru producerea acestor cazuri. Vor fi foarte multe, enervant de multe.  Creează personalități diforme, descentrate, cu o subiectivitate fără un centru originar, prinse în obiceiuri inutile, semnificații irelevante și deja așezate pe drumul înfundat al culturii absorbite într-o stare de reverie întinsă pe un timp prost calculat. O persoană nu exista decât prinsă într-un „joc”. Ține de inteligența fiecăruia să își găsească jocul potrivit. Unii pierd, alții câștigă. Cupa este ridicată deasupra capului doar de câștigător. El este cel care a ales bine, care a fost tenace și nu s-a lăsat atras în jocuri care nu au fost pe calapodul lui; a muncit, s-a zbătut și a fost atent la ce se petrece în jurul lui. Poate a și „enculturat” în anumite momente.

În încheiere, să acționezi în așa fel incât la sfârșitul zilei să fii în concordie cu cine ești tu si să fii recunoscut de ceilalți exact din acest motiv.

image_8

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s